Alexandru Kiritescu

Spectacole viitoare Alexandru Kiritescu

Despre Alexandru Kiritescu

Alexandru Kiritescu: dramaturgul Gaitelor

Alexandru Kiritescu s-a nascut la 28 martie 1888 la Pitesti, in familia unui functionar ceferist, si a fost frate cu Nicolae Kiritescu, autor de spectacole de revista. A inceput scoala primara la Pitesti, a continuat la Alexandria si a terminat liceul Gh. Lazar din Bucuresti, dupa care a urmat cursurile Universitatii din Bucuresti, ca student la Litere si Filosofie.

Ca student al Facultatii de Litere, cu sprijinul profesorului sau de franceza – academicianul Pompiliu Eliade, fost director al Teatrului National intre 1908 si 1911 – a fost angajat mai intai in calitate de copiator de roluri, iar apoi a obtinut un post de inspector pe langa Teatrul National din Bucuresti, in incinta caruia locuia, intr-o camaruta modesta. Multi ani a scris pentru compania Durstoikir (Durma-Stoicovici-Kiritescu), dedicandu-se o buna perioada teatrului de revista.

Debutul sau in dramaturgie a venit cu piesa Invinsii – conform unei surse la doar 22 de ani, iar potrivit alteia pe 18 ianuarie 1914, la 26 de ani. Spectacolul, montat la Teatrul National, s-a jucat doar de patru ori, desi avea in distributie nume precum Al. Demetriade, Tony Bulandra, I. Livescu, I. Iancovescu, Al. Mihalesco, Lucia Sturdza Bulandra si Marioara Zimniceanu. Despre aceasta piesa, Tudor Arghezi observa ironia unui inceput de cariera cu un titlu de invins, apreciind-o drept „originala, dar lipsita de originalitate”. Esecul l-a determinat sa renunte la teatru aproape patru ani, perioada in care a practicat gazetaria: a publicat in revista Rampa, semnand cu pseudonimul „Negustorul de figurine”, apoi a colaborat cu ziarul Adevarul. A revenit la dramaturgie in 1928, cu Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita, pusa in scena la Teatrul National.

In atentia sa s-a aflat problematica vietii sociale contemporane, abordata in „Trilogia burgheza”, a carei piesa cea mai importanta a fost Gaitele. Lucrarea, o satira a cupiditatii si parvenitismului unui clan burghez grobian si amoral, in frunte cu „baba absoluta” Aneta Duduleanu, a fost inspirata de familia fostilor sai socri: Alexandru Kiritescu fusese casatorit cu Lili, fiica latifundiarului si bancherului N.T. Popp din Craiova, de care s-a despartit dupa aproape un an. Scrisa la Craiova, in 1930, in numai trei saptamani, piesa a aparut initial sub titlul Cuibul de viespi (sau Cuib de viespi) si a fost jucata la teatrul condus de sotii Bulandra, in regia lui Soare Z. Soare, cu Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra si Mania Antonova in rolurile principale; in locul actualului act III avea doar un tablou final – plecarea lui Mircea la parastasul sotiei sale. A fost reluata la Teatrul National in 1933, in regia lui V. Enescu, iar o premiera a avut loc pe 22 decembrie 1955 la Teatrul National din Craiova, in sala fiind prezent autorul, ca si spectatori care recunosteau persoanele reale din spatele personajelor. Desi critica i-a fost adesea defavorabila, Gaitele s-a jucat de 70 de ori.

In dramaturgia istorica, Alexandru Kiritescu a realizat „Trilogia Renasterii”, o compozitie fastuoasa, cu multe personaje, care dezvaluie culisele luptei pentru putere si moravurile marilor familii din Italia renascentista. Intre 1938 si 1940 a fost atasat cultural la Roma. Dupa 1944 a revenit cu piesa satirica Dictatorul (1945), la adresa regimului antonescian inlaturat. Dupa 1945 a facut parte din comitetul de lectura al Teatrului National din Bucuresti (institutie grav avariata in august 1944, in urma bombardamentelor), unde a activat pana in 1949, a fost presedinte al Societatii Autorilor Dramatici si membru al comitetului de redactie de la noua serie a revistei Rampa, din 1947, unde semna foiletoane si note polemice, militand pentru innoirea teatrului romanesc si pentru un teatru constructiv si optimist. Ultima sa creatie de mari dimensiuni a fost Ruxandra si Timotei (1957), un poem istoric in versuri, avand la baza povestirea „Dragostea Ruxandrei si a lui Timotei”, publicata de V.A. Urechia in Universul Literar al lui Luigi Cazzavillan.

Criticul literar Paul Cernat l-a descris drept un risipitor ale carui tresariri de orgoliu sunt suficiente pentru un loc onorabil in istoria teatrului autohton. Ultimii ani ai vietii i-a trait in imobilul de pe strada Jean Louis Calderon (fosta Al. Sahia), la nr. 40 din Bucuresti. Alexandru Kiritescu s-a stins din viata la 9 aprilie 1961.

Studii

A urmat scoala primara la Pitesti, a continuat-o la Alexandria si a absolvit liceul Gh. Lazar din Bucuresti. A studiat apoi la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Litere si Filosofie.

Opera dramatica

• Invinsii (1910) – debutul sau dramatic, pus in scena la Teatrul National
• Borgia (1936) – prima parte a „Trilogiei Renasterii”
• Dictatorul (1945) – piesa satirica la adresa regimului antonescian
• Michelangelo Buonaroti / Michelangelo (1948)
• Ruxandra si Timotei (1957) – poem istoric in versuri, bazat pe povestirea „Dragostea Ruxandrei si a lui Timotei” publicata de V.A. Urechia in Universul Literar al lui Luigi Cazzavillan
• Lacustele
• Intermezzo
• Fata de la mansarda
• Tarsita si rosiorul
• Mos Teaca

Trilogia burgheza

• Marcel si Marcel (1923) – intitulata si Anisoara si ispita, aparuta initial ca Marcel si Marcel. Rochii si mantouri (1929); comedie satirica a bovarismului provincial; Alexandru Kiritescu a revenit cu ea la dramaturgie in 1928, sub titlul Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita, pusa in scena la Teatrul National
• Florentina (1925 / 1931) – drama de moravuri, in care esecul moral si monden al unei femei duce la sinuciderea fiicei sale
• Gaitele (1932) – aparuta initial sub denumirea Cuibul de viespi (1929); satira de moravuri avand in centru clanul burghez condus de Aneta Duduleanu

Trilogia Renasterii

• Borgia (1936)
• Nunta din Perugia (1947)
• Michelangelo (1948)

Traduceri

• Dmitri Furmanov, Razvratirea, Bucuresti, 1952 (in colaborare cu Andrei Ivanovschi)
• N. Gogol, Jucatorii de carti, Bucuresti, 1952 (in colaborare cu Ada Petrari); Opere, IV, Bucuresti, 1957 (in colaborare cu Ada Steinberg)
• Aleksei Tolstoi, Ivan cel Groaznic, introducere de Horia Deleanu, Bucuresti, 1952 (in colaborare cu Andrei Ivanovschi)
• Lev Tolstoi, Teatru, Bucuresti, 1953 (in colaborare cu Ada Petrari si Tamara Gane); Roadele invataturii, Bucuresti, 1954 (in colaborare cu Ada Steinberg)
• Leonid Leonov, Invazia, Bucuresti, 1953 (in colaborare cu Ada Steinberg)
• St. Zlobin, Stepan Razin, prefata de Eugen Schileru, Bucuresti, 1954 (in colaborare cu Andrei Ivanovschi)
• Kiss Laszlo, Kovacs Laszlo, Furtuna in munti, Bucuresti, 1954 (in colaborare)
• A.V. Suhovo-Kobilin, Trilogie, Bucuresti, 1956 (in colaborare cu Sonia Filip si Tatiana Berindei)
• Georges Soria, Trufia si norul, Bucuresti, 1957
• Ferenc Laszlo, Vanator de zestre, Bucuresti, 1957
• Moliere, Avarul, in Moliere, Opere, IV, Bucuresti, 1958

Distinctii si premii

• Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) – „pentru merite deosebite pe taramul constructiei de stat, economice, sociale si culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversari a eliberarii patriei noastre”
• Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Romane (1956)

Bibliografie

• Kiritescu, Alexandru (1989). Gaitele si alte piese de teatru. Bucuresti: Editura Eminescu.
• Negoi, Elena (2011). Alexandru Kiritescu. Teatru. Pitesti: Editura Juventus Press.